Ultima iesire la fotografiat peisaj de la inceputul lunii Iulie, pe Transalpina care era anuntata peste tot ca fiind inchisa circulatiei, imi va ramane multa vreme in memorie pentru conditiile meteo deosebite. In prima dimineata era un frig crancen, iar vantul sufla suficient de tare incat sa legene masina in care ne aflam. Dupa cinci minute afara ma gandeam de ce dracu` manusile si caciula mea stau la caldura acasa, in timp ce mie mi se lipisera mainile de picioarele trepiedului!
Vantul batea atat de tare incat nimeni nu mai aparea clar in fotografii:
M-am resemnat ca "shit happens" si eram sigur ca nu vom vedea un rasarit in dimineata aia. Dar nu puteam sa ma insel mai tare pentru ca zece minute mai tarziu alergam ca bezmeticii dupa asta:
Am fotografiat frenetic in toate directiile peisaje, in cea mai frumoasa lumina de rasarit pe care am vazut-o pana acum, in jurul meu se auzeau doar exclamatii de uimire si nimeni nu mai simtea frigul!
Iar peisajul a devenit usor suprarealist:
Rasaritul zilei urmatoare a fost frumos fara indoiala dar dupa chinul si rasfatul din ziua anterioara ni s-a parut un pic cam plictisitor:
4 comentarii:
Felicitari pentru fotografii, ai prins cadre frumoase.
Multumesc mult Laurentiu!
frumos
Multumesc Mihai!
Trimiteți un comentariu